Resurrectio
Și bezna-i tot o casă,
Mai dureroasă,
Mai răcoroasă,
Umbroasă singurătate,
Pune-mi inima la loc,
Și dă-i foc!
Din nou să simt valurile iubirii,
Ale pasiunii, ale împlinirii,
Să-ndrăgesc viața ce-mi curge prin vene,
Să fredonez cu poftă ascuțite refrene!
De când aștept o aripă salvatoare,
A tinereții ce-ncet moare,
A pielii ce se usucă la soare,
A sufletului ce lucește-n depărtare…
Oh, cum suspin după puțină plăcere,
După sucul vieții, îndulcit cu miere,
Aici totu-i gri, îngreunat de tăcere,
Copacii-s goi, zilele efemere.
Noaptea-i adâncă,
Grea ca o stâncă,
Luna-i giuvaierul,
Cu nuanțe de toamnă,
Împodobește gulerul,
Din noapte face doamnă.
Melancolia-mi plânge de milă,
Căci doar ea mă inspiră,
Tristețea dulce-amăruie,
Galbenă ca o gutuie,
Mă pândește din umbră,
Mai dureroasă,
Mai răcoroasă,
Umbroasă singurătate,
Pune-mi inima la loc,
Și dă-i foc!
Din nou să simt valurile iubirii,
Ale pasiunii, ale împlinirii,
Să-ndrăgesc viața ce-mi curge prin vene,
Să fredonez cu poftă ascuțite refrene!
De când aștept o aripă salvatoare,
A tinereții ce-ncet moare,
A pielii ce se usucă la soare,
A sufletului ce lucește-n depărtare…
Oh, cum suspin după puțină plăcere,
După sucul vieții, îndulcit cu miere,
Aici totu-i gri, îngreunat de tăcere,
Copacii-s goi, zilele efemere.
Noaptea-i adâncă,
Grea ca o stâncă,
Luna-i giuvaierul,
Cu nuanțe de toamnă,
Împodobește gulerul,
Din noapte face doamnă.
Melancolia-mi plânge de milă,
Căci doar ea mă inspiră,
Tristețea dulce-amăruie,
Galbenă ca o gutuie,
Mă pândește din umbră,
Poate fi sumbră,
Dar nu mă sperie,
‘Și-întinde tentaculele,
La mine pe hârtie,
Îmi încurcă calculele,
Despre bucurie,
O las să-și plângă,
Sufletul frânt,
Țin poezia lângă,
Precum un antidot sfânt.
Dar nu mă sperie,
‘Și-întinde tentaculele,
La mine pe hârtie,
Îmi încurcă calculele,
Despre bucurie,
O las să-și plângă,
Sufletul frânt,
Țin poezia lângă,
Precum un antidot sfânt.
https://www.deviantart.com/odysseyorigins/art/Astral-Incarnation-Phoenix-Rebirth-963162381
Comentarii
Trimiteți un comentariu