Vocatio

Sufletul îmi cere artă,
Precum gâtul cere apă,
O sete metaforică mă-ncearcă,
De cuvinte, de sens, parcă...

Atâta-nțeles are,
Sufletul n-are picioare,
El nu umblă, ci curge,
Fără hrană, se stinge.

E greu să te descoperi pe tine,
Printr-ale trecutului ruine,
Părțile ce poartă rușine,
Stau ascunse sub doctrine.

Când urlă copiii furioși,
Nu-i mai pot calma cu gogoși,
Cât despre adolescenții anxioși,
Se răscoală tot mai gălăgioși.

Toți cer dreptate,

Emoții validate,
Voci ascultate,

Calculate la rezultate.

Toți caută armonie,

Drept la opinie,
Fac război pentru pace,

De vreo 30 de ani încoace.

Respingerea de sine,

Conflictul interior,

Obsesia pentru mai bine, 

Procesul dăunător.

E dură urcarea, 

Când se lasă noaptea, 

Dar am să las steaua, 

Să-mi lumineze cărarea.

În vârful crestei,

Voi ajunge la Soare, 

Scopul călătoriei,

Un semn de-ntrebare.