Ora demonilor

Emoțiile, dâre de gânduri, 

îmi mânjesc inima 

cu plumb. 

M-apasă

precum stânca apasă pământul,

mă-ncorsetează

până-mi taie răsuflarea,

îmi masacrează stomacul

de parca-ș fi-nghițit ace,

și ce pot face? 

Mă uit în spate,

nu-i nimeni acolo.

Mă uit înăuntru, 

doare.

În față e destul de liber, 

dar eu?

Încorsetată de emoții, dâre de gânduri, 

iau telefonul și scriu niște rânduri,

ora demonilor este pe-aproape, 

m-a prins trează în aproape fiece noapte,

mărunțind gânduri inclusiv despre moarte,

a mea, a celorlalți...

Așa-i bezna. 

Împodobită cu întrebări.

Brăzdată de nenumărate cărări,

ce doar ochii minții le poate adulmeca,

căci lumina-i departe, o fură pe toată luna, 

umbrele șoptesc, 

să nu cumva să mă trezească,

dar ele nu știu că eu visez și cu ochii deschiși,

că-n ceas de seară îmi pironesc mintea-n tavan

și gândesc.

Mă rog, plâng, îmi suflu nasul, 

vorbesc, tac și iar mă rog,

poate meditez să mi se facă somn,

nicicum nu vine. 

Moș Ene m-a părăsit. 

Sau mă-nșeală cu alta,

expresie ce nu are niciun sens, 

cu cine altcineva m-ar putea înșela?!

Să ne-nțelegem, el e un pârlit și jumătate, 

Jumate de glob hipnotizează ca la carte,

la 3,5 miliarde se împarte

un moș cam ocupat, cu speranțe deșarte

că praful lui magic pentru gene

ar putea funcționa și la insomniaci,

mai bine ar vinde ceva pentru anxietatea

ce mă ține conștientă noaptea

gândind și simțind, 

căscând și scriind. 

Image source: https://www.deviantart.com/bisbiswas/art/Night-Traveller-862431719