Vindecare la gerunziu

-

Inimă sângerândă,
Privire plăpândă,
Voce tremurândă, 
Capitală osândă.

Putere crescândă,
Furie blândă, 
Rădăcină arzândă, 
Tensiune urcândă.

Rană profundă, 
Hrană flămândă, 
Iubire născândă, 
Suferință muribundă. 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Popular Posts

Oversharing

-
Imagine
16th April 2023: The birth of the questions I have an open relationship  with the whole world.   My life is their life,  no secrets. I want to be seen,  I want to inspire the world from behind this glass that’s so transparent, I can’t even hide when I change my clothes or my mind…   There's nothing left for me, only for me, Why do I want to share everything with the ones around me? Is my life a sacrilege for the world to learn? Am I that wise? Such a freelance guru, aren’t I?   Why does the intimacy with myself scares me so much? Am I doing something wrong? Am I a sinner that deserves public shaming for having kinky thoughts? Even this poem I feel like sharing, In the form of an inspirational speech... Is this about the validation of others? New addiction? Or maybe an old one? I have to make sure that I am ALWAYS doing the RIGHT thing... RIGHT ACCORDING TO WHO?!!! To God?!!! Fuck religion! To my dad??? God bless his soul, he’d done everything he could, I am...
Citiți mai multe

T1/2

-
Imagine
E al patruzecilea an în care exist pe astă planetă, Mă uit retrospectiv pe a vieții paletă, Culorile îi sunt mai învolburate ca niciodată,  Nu credeam că ajunge-voi aici vreodată. Cu regret constat că mi-a fost frică să trăiesc, ca nu cumva să greșesc... M-am ascuns după un mamut critic, Din spatele căruia nu vedeam nimic, Dar îmi plăcea, mă simțeam în siguranță, Nu știam ce pierd, oh, dulce ignoranță. Odată ce am ieșit de după el,  Datu-mi-am seama ce am făcut... Cât am greșit, de frică să nu greșesc. Cât am pierdut, de frică să nu pierd. Cât am suferit, de frică să nu sufăr. Câte aș fi făcut dacă prețuiam micile progrese? Unde aș fi ajuns dacă prețuiam mărunții pași? Unde aș fi fost dacă nu mă criticam atâta? Unde aș fi fost dacă nu mă intoxicam atâta? Unde aș fi ajuns dac-aș fi fost mai asumată pe al meu drum? dacă aș fi spus "da" oricărei oportunități ce mi-a ieșit în cale? dacă aș fi spus "da" oricărei idei îndrăznețe ce mi-a trecut prin minte? Ce culori ar fi ...
Citiți mai multe

Omagiu Sinelui

-
Imagine
Ești plămădită Din multă suferință, Ai fost strivită, Cu prisosință, Umilită, Batjocorită, Târâtă prin noroiul existenței, Și iată ca-i înflorit, Simbol al potenței! Din fructele tale, Se hrănesc cei în nevoie, Petalele tale Strălucesc în voie, Soarele-ți îmbujorează chipul, Rădăcina ta străpunge nisipul, Nimic în lumea asta, Nu-i mai frumos, Decât un trecut dureros, Transformat în lumină, În carte deschisă, Cu care cei îndurerați s-alină, Sufletul tău se-nchină, Cu recunoștință, Momentelor de neputință, Care-au scrijelit, Cu cuiu-ncins, Pe inima ce nu s-a stins, Nici atunci, Nici acum, Când oamenii se-ntreabă cum, Cum a supraviețuit furtunii, Pe care o credeau unii, Bătălia finală, La sfârșit de școală, Când cu mâna goală, A pornit o răscoală, Pe care tot ea a câștigat-o, Arătându-și colții În fața sorții, Ce a pus-o să plătească, Fiece greșeală prostească, Fiece decizie nefastă, A ajuns să trăiască, Printr-o simplă fereastră, A ajuns să cerșească, Milă cerească, În încercarea copilă...
Citiți mai multe