Ceasul îmi apasă pleoapele cu limbile lui grăbite să ajungă la marginea Universului, Spațiu-timp, de unde vrea să se arunce în vidul cosmic și s-o ia de la început. De ce crezi că-i zice The Big Bang ceasului din Londra? Întâi a fost Clipa și apoi Cuvântul, dar asta nu ne zice Biblia, Timpul ne lipsește... Timpul ne lipește de perete cu ochii lui sticloși, cu pendulu-i greu ce nu poate fi oprit nici de unșpe cai ce trag în direcția opusă... Mă sperie această curgere neîncetată, dar sigură spre moarte, spre neființă, Timpul este egoist, toți ne întâlnim cu el când ne vine sfârșitul, îl vedem la capătul tunelului cum ne așteaptă răbdător, cu o pancartă cu numele nostru, de parcă am fi ceva vedetă atemporală și atotputernică, de fapt el așa face cu toată lumea, ne minte ca suntem unici și speciali, pe când, în fața lui, cu toții suntem egali, minutul meu cu minutul tău se sărută pe podul dintre viață și moarte, sunt două picături într-un ocean al infinitului... Unde este încep
Comentarii
Trimiteți un comentariu