Punere în abis

-

Idealuri spulberate, 
de molii mâncate, 
Nopți regretate, 
înflăcărate.

Arșiță în deșertul sufletesc, 
Toate iluziile se topesc, 
În fața palpabilului pălesc, 
amuțesc.

Plafoane false sparte, 
Limite întinse pe Marte, 
Necunoscutul face parte 
din carte. 

Tot ce-i nou se pierde odată, 
Apeși un buton, treci la următoarea fată, 
Mi-a părut bine, am fost încântată, 
Din nou? Niciodată. 


Image source: https://www.deviantart.com/nexumorphic/art/Purpose-803588766
  












Comentarii

Trimiteți un comentariu

Popular Posts

Oversharing

-
Imagine
16th April 2023: The birth of the questions I have an open relationship  with the whole world.   My life is their life,  no secrets. I want to be seen,  I want to inspire the world from behind this glass that’s so transparent, I can’t even hide when I change my clothes or my mind…   There's nothing left for me, only for me, Why do I want to share everything with the ones around me? Is my life a sacrilege for the world to learn? Am I that wise? Such a freelance guru, aren’t I?   Why does the intimacy with myself scares me so much? Am I doing something wrong? Am I a sinner that deserves public shaming for having kinky thoughts? Even this poem I feel like sharing, In the form of an inspirational speech... Is this about the validation of others? New addiction? Or maybe an old one? I have to make sure that I am ALWAYS doing the RIGHT thing... RIGHT ACCORDING TO WHO?!!! To God?!!! Fuck religion! To my dad??? God bless his soul, he’d done everything he could, I am a big girl now, I make m
Citiți mai multe

T1/2

-
Imagine
E al patruzecilea an în care exist pe astă planetă, Mă uit retrospectiv pe a vieții paletă, Culorile îi sunt mai învolburate ca niciodată,  Nu credeam că ajunge-voi aici vreodată. Cu regret constat că mi-a fost frică să trăiesc, ca nu cumva să greșesc... M-am ascuns după un mamut critic, Din spatele căruia nu vedeam nimic, Dar îmi plăcea, mă simțeam în siguranță, Nu știam ce pierd, oh, dulce ignoranță. Odată ce am ieșit de după el,  Datu-mi-am seama ce am făcut... Cât am greșit, de frică să nu greșesc. Cât am pierdut, de frică să nu pierd. Cât am suferit, de frică să nu sufăr. Câte aș fi făcut dacă prețuiam micile progrese? Unde aș fi ajuns dacă prețuiam mărunții pași? Unde aș fi fost dacă nu mă criticam atâta? Unde aș fi fost dacă nu mă intoxicam atâta? Unde aș fi ajuns dac-aș fi fost mai asumată pe al meu drum? dacă aș fi spus "da" oricărei oportunități ce mi-a ieșit în cale? dacă aș fi spus "da" oricărei idei îndrăznețe ce mi-a trecut prin minte? Ce culori ar fi
Citiți mai multe

Aici și acum...

-
Imagine
Ceasul îmi apasă pleoapele  cu limbile lui grăbite să ajungă la marginea Universului,  Spațiu-timp,  de unde vrea să se arunce în vidul cosmic  și s-o ia de la început. De ce crezi că-i zice The Big Bang ceasului din Londra? Întâi a fost Clipa și apoi Cuvântul,  dar asta nu ne zice Biblia,  Timpul ne lipsește... Timpul ne lipește de perete cu ochii lui sticloși,  cu pendulu-i greu ce nu poate fi oprit nici de unșpe cai ce trag în direcția opusă... Mă sperie această curgere neîncetată, dar sigură spre moarte, spre neființă,  Timpul este egoist, toți ne întâlnim cu el când ne vine sfârșitul, îl vedem la capătul tunelului cum ne așteaptă răbdător, cu o pancartă cu numele nostru, de parcă am fi ceva vedetă atemporală și atotputernică,  de fapt el așa face cu toată lumea, ne minte ca suntem unici și speciali, pe când, în fața lui, cu toții suntem egali, minutul meu cu minutul tău se sărută pe podul dintre viață și moarte, sunt două picături într-un ocean al infinitului...   Unde este încep
Citiți mai multe