Manifest

Doom scrolling.

Pansăm lipsa de sens cu niște dopamină ieftină,
Drog acceptat social,
Încurajat de "ei",
Vânzătorii de iluzii,
Fericire la doar 5,99
Durează puțin, cocaine hit,
De la capăt, repeat.

Suntem șobolani de experiment,
Ni se dă liber arbitru,
Dependent sau abstinent?

De ce?

De ce simțim nevoia să fugim din propria viață?
De ce reziliența nu se învață?
Trăim într-o anestezie generală,
Om fi cu toții bolnavi?

Mai am un singur fir de voce,
Frustrat, încovoiat,
Am tot amânat să-l descâlcesc,
Dar știu ce vrea a-mi spune:
Trăiești fără sens,
Just another brick in the wall,
Rotiță-n ceasul morții.

EU CE VREAU?
EU CUM VREAU?
Nu mă aud.
E prea mult zgomot din jur,
Zgomot vechi, zgomot nou,
Prea mult ecou,
Prea mult egou,
Vreau ceva nou,
Sau vechi,
Dar al meu să fie.
Ceva ce zăcea în ACEA cutie,
Știi și tu despre ce vorbesc!

Cutia cu vise de când erai mic,
Mic și receptiv la vocea interioară,
Ce cu anii s-a-ngropat,
Strat cu strat,
Sub așteptări din exterior,
Vise sfărâmate,
Ce face vecinul?
Hai să fac și eu ca el, că poate știe el mai bine.

Nu mai ai încredere în tine,
În ce ai venit să faci,
Ai uitat cine ești,
Ai uitat să te dezbraci de ziduri, de măști,
Să te pui în pijamale,
Ele nu te-au uitat,
Te așteaptă pe pat,
Să te oprești.
Să te uiți la tine.

Reality check.
Până unde am ajuns în a mea viață?
Visul cui îl trăiesc?
Viața cui o execut?
Inima cui o bat, pe pilot automat?
"Așa trebuie", "așa am învățat",
Așa ai fost condiționat!

...

Nu din răutate, din limită de speranță,
Să un job sigur, mamaie, că nu se știe,
Să îți faci repede familie, mamaie,
Că cine să îți aducă un pahar cu apă la bătrânețe?

Perpetuăm frici moștenite,
O moștenire pe care îți e și frică să o refuzi,
De care îți e și frică să te dezici.
Alternativa? Să orbecăi singur prin urzici,
Cu zero experiență, zero așteptări,
Nu la alții pe cărări,
Cărarea ta, cu spini și mure,
Cu flori, cu soare și pădure,
Ursu-n tufiș, zmeură-n luminiș,
Forma ta unică de viață,
Care așteaptă să te privească față în față.

Pioneri.
Curaj, un dram de nebunie,
Dumnezeu și ACEA cutie,
E tot ce-ți trebuie pe acest drum,
El e mereu acolo,
Pregătit să-l apuci,
În codri să te duci,
Să te-ntorci iluminat,
Cu viața ta-mpăcat.

Gata. No more doom scrolling.
Am să trăiesc din acel loc care nu are nevoie de dopamină ieftină,
Pentru ca e un bliss etern,
O recunoștință continuă pentru darul vieții,
Nu mai am nevoie să fug,
Pentru că știu cine sunt
Și de ce trăiesc.

Eu trăiesc viața sau mă trăiește ea pe mine?
Pauză și de la capăt, după scriptul meu.

Mulțumesc mamă, mulțumesc tată,
Pentru tot ce mi-ați dăruit.
Mă duc în lumea largă,
Să uit, să rescriu, să mă întreb,
Să găsesc răspunsurile.
Poate-s tot alea, poate nu,
Dar am nevoie să știu că am încercat
Sa mă aud pe mine dincolo de zgomotul parazitat.

Înțelepciunea sacră,
Proaspată, deși veche,
Un nou skill unlocked,
Hearing my own voice.

Mă opresc din fugă și aud:
...
Încă nu știu ce, dar sper să aflu curând.

To be continued...

AI generated image.