Plafonare în nori

Îl cheamă Avram,
O ține tot într-un bairam,
La prânz își bea cafeaua,
O asezonează cu narghileaua,
Își poartă fesul pe dos,
E numai piele și os.

Vorbește gros,
Nu prea frumos,
Are un câine bălos,
Pe care-l ceartă, însă de prisos.

Câinele-i roade șlapii,
Îi ascunde ciorapii,
El înjură printre dinți,
Speră să aibe copii mai cuminți.
Nu se gândește la asta acum,
Simte că până acolo mai este drum,
Are o gagică blondă sexoasă,
Pe care o ține la el acasă,
Bianca este numele ei mic,
Când se ceartă, el tace chitic,
E de vină pentru orice, simte el,
Ea îl tratează ca pe un cățel,
El o iubește,
Ea se mai gândește.

Avram visează la o afacere prosperă,
A dat nenumărate rateuri, dar încă mai speră,
Citește cărți despre succesul peste noapte,
Din păcate asta nu se reflectă și-n fapte.
Visează, nu planifică,
Judecă, despre el are o părere magnifică,
Idei? Câte încap,
Concret? Are trac,
Dacă ratează din nou, ce va crede Bianca?
Așa că în continuare slujește banca.



Image source: https://www.deviantart.com/ascending-storm/art/Misconceptions-626672234