Poème d’amour pour la Poésie ou L’âme Affamée
În pragul înserării, după ce prima stea aprinde vârfurile brazilor, eu plutesc pe un pod deasupra pârâului și-ți dedic din suflet simțămintele mele cele mai adânci.
Poezie, tu ești un cuvânt, dar și o esență,
Mesajele tale curg din abundență,
Mă bântui seducătoare cu mare insistență,
Îmi dai lecții de înot prin viață din starea de prezență.
Mă porți prin colțuri umbroase fără să cedezi,
Scoți la soare emoții adunate grămezi,
Tu mă rănești și tot tu mă pansezi,
Lângă mine dormi și tot cu mine dansezi.
Mă iubești? Eu te iubesc de mult.
Ai în sufletul meu un lăcaș de cult,
De acolo izvorăști și pe hârtie te așterni,
Te uiți la mine blând, cu ochi materni,
”Mie poți să-mi spui orice”, îmi șoptești.
Eu îmi vărs pe tine lacrimi... tu mă liniștești.
Știi să spui nimic și totuși atât de multe,
Inima mea e mai mult decât încântată să te asculte.
Ai un loc însorit în inima mea rănită,
Vii ca o alifie pentru mintea mea rătăcită,
Când plâng, tu râzi de mine cu versuri despre tristețe,
Știi să aduci pe fețe mici zâmbete răzlețe.
Faci piele de găină atunci când vorbești,
Uneori glăsuiești cuvinte grele, nu te sfiești.
Ești puternică precum lava fierbinte,
Sensibilitatea-ți curge, chintesența ta-mi rămâne împietrită-n minte.
Tu nu ucizi, dar spulberi orice lucru lipsit de valoare,
Curgi precum râul ce mi se scurge pe subt picioare,
Tu veghezi lângă căpătâiul omului ce moare,
Inspiri aer adânc de munte atunci când ești la mare,
Tu nu trebuie să privești îndelung ca să știi ce se află-n zare,
Farul simțirii tale își aruncă lumina la mare depărtare.
Poezie, tu te joci cu cuvintele dulci și cu cele amare,
Amesteci borcanele fără păsare,
Pictezi tablouri fără culoare,
Îi aduci sens omului pe care îl doare,
Îi dai de ce are nevoie omului care nu are,
Te întinzi suavă în cărți, dar și pe pietrele de hotare.
Seduci fără milă și pe cel ce nu te place,
Apoi pleci și îl lași să se gândească,
Îi dai nopți albe în care stă ca pe ace,
Căci nu credea că are vreodată să te-ntâlnească.
Eu te-am găsit,
Ești a mea pe vecie,
Noi deja ne-am căsătorit,
Sper că lumea știe.
Fie că vrei, fie că nu îți pasă,
Tu vei rămâne mereu Poezia mea cea mai frumoasă.
Cu iubire, Amy
Comentarii
Trimiteți un comentariu