Procesul

Un ceas cu cuc pe un perete de sticlă,
Un ceas de sticlă pe un perete cu cuc,
O vedere din viitor cu acțiune triplă,
Blochează, sperie, ține sub papuc.
Timp ce se prelinge pe lângă acele ascuțite,
Încearcă să ajungă la fix cu icnituri pripite,
Se uită mereu la închietura stângă cu priviri grăbite,
Nu își găsește niciodată cuvintele potrivite.

Un cuc de sticlă cu ceas de perete,
Un perete gol și un ceas cu sticlete,
O fugă orbească după tot ce nu contează,
Dar când nu ajungem la destinație, suntem cuprinși de groază,
Ignorăm ceea ce-n jurul nostru vibrează,
Doar pentru că societatea nu agreează,
Să stai să admiri soarele cum radiază,
Ești ciudatul ăla care evadează,
Care în deșertul minții găsește o oază,
Care dacă un copac îmbrățișează,
E arătat cu degetul, li se acoperă ochii copiilor,
Iar dacă cumva contemplă mirosul florilor,
Este aruncat fără milă în Gura Leilor.

Ce ceas? Ce cuc? Ce timp? Ce sticlă? Ce perete?
Timpul nu există, clepsidra hrănește iluzii.
Dar noi avem nevoie de idei concrete,
Devenim subponderali de la sărit la concluzii.
De s-ar putea să evităm tot procesul,
S-ajungem direct la destinație, să ocolim mersul,
Ne-am teleporta și am fenta distanța,
Nu am mai aștepta niciodată vacanța,
Căci acum suntem în România și tot acum suntem în Franța...

Bucuria de a te schimba din pijamale?
De a opri pe margine să cumperi mere naturale?
De a mânca nuci cu mâinile goale?
Bucuria de a vedea copacii de pe drum?
Toate astea s-ar transforma în scrum.

De la A la B într-o secundă lumină,
De la A la B fără mașină,
Cine s-ar mai bucura de o călătorie,
Dacă ai putea să faci, pe lună, o mie?...