La Rêve

Și simt să...

Să creez,
Să scriu, să meditez,
Să nu pozez, dar să fotografiez,
Să ung cu versuri viața ce o delirez,
Să stau nopțile să le descifrez,
Vin și pleacă exact ca un val la mal,
Vin și pleacă precum norii de pe fundal.

Așa suntem noi, ba mai goi, ba mai vioi,
Alunecăm de la genunchi țepeni la genunchi moi,
Mă simt ca Marin Sorescu probabil de opiu inspirat,
Mă bucur că eu nici măcar un fum nu am inhalat,
Sunt inspirată de fumuri mai profunde, chiar divine,
De vină e vinul, să se împotrivească cine...

Pictez un tablou de cuvinte ca un schizofrenic la un test de condus,
Nu mă întreba, nu am idee ce am spus mai sus,
E noapte târzie și nu mă pot opri din scris,
Nu mă simt atrasă de niciun vis,
Un vis seducător îmi face semn cu degetul arătător,
“Haide să îți arăt ce visează un Vărsător...”

Mă las ușor să plutesc pe un sentiment de dor,
Care mă ia pe sus și mă duce în zbor,
Într-un cuib de pasăre uriașă, probabil de cocor.
De pe a doua cracă fac un salt în pași de vals,
Și ajung sub crengile încărcate cu cuibușoare,
Aud un cântec de pasăre fals,
Să fie un om care încearcă să le imite, oare?
Un foșnet stângaci trezește zburătoarele din somn,
Ele se ridică spre ceruri, dintre copaci apare un domn,
Îmi întinde o cheie misterioasă, pare a fi una unicată,
”Nu te-aștepta să te-nțeleagă lumea toată...”
Și dispare înspre văzduh ca celălalte vietăți din pădure,
Imaginile încep să devină din ce în ce mai sure,
Mă uit în mână, dar cheia dispăruse...
Se pare că până la urmă tot m-am lăsat purtată de vise...