Era Novum


Nu te îngrijora prea tare,
Lucrurile sunt în continuă schimbare,
Tot ce se naște acum, mai târziu moare,
Te naști de mii de ori, până să te mai naști o dată
Și gata.

Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!
Nu ești gata să te lași dus de val?
Cauți neîncetat să evadezi printr-un portal?
Sau îți iei barcă fără vâsle și te încrezi
În ceea ce tu nu poți să vezi,
În ceea ce te ghidează cu sfori de lumină
Ca pe o marionetă cu privire senină?
Te duce în brațe ca pe un copil adormit,
Îți dăruiește lumina când vede că te-ai trezit
Și îți stinge încet lumânarea atunci când ai obosit.

Nu te îngrijora prea tare,
Suferința trece, amintirea ei te doare,
Toate trec, vântul mătură ploaia
Sau ploaia curăță vântul și spală greoaia
poluare care sufocă plămânii Pământului,
Poluare ce ne-a adus în mijlocul balamucului.
Oameni cu tuse seacă și spitale îmbulzite,
Minți agitate ce nu mai pot fi liniștite,
Fetițe cu lacrimi în ochi, speranțe ce nu mai pot fi găsite,
Mai multe guri flămânde ce vor a fi hrănite.
Ne-am înmulțit ca furnicile într-un mușuroi prea mic,
A venit vremea să mai facem curățenie un pic,
Să deschidem larg ferestrele Universului,
Să iasă toți aburii grijilor și ai stresului,
Să se aerisească un pic pădurea tropicală
Și să începem o nouă Eră pe o foaie goală.






Comentarii

Popular Posts

Oversharing

Omagiu Sinelui

T1/2