Silentium

Bântui în noapte, 

Gândesc în șoapte, 

Mă deschid ca o carte.

Luminez pe interior, 

Mă reflect în apa oglinzilor, 

Fug de zorii zilelor. 

Fulg de nea topit pe geam, 

Era cald în interior, eu plângeam, 

Tu curgeai și eu tăceam. 

Astăzi s-a-mplinit profeția, 

Rugăciunea de seară slăvește măreția, 

Mintea se oprește și admiră bogăția. 

Ceasuri închise, blocate-n timp, 

Iarnă cronică, adânc anotimp, 

Corb ce bate sinusal din aripi, pe câmp. 

E singur. E liniște.

E negru. Se pitește-n porumbiște. 

E tăcut. Survolează peste miriște. 

Croncăne colinde uitate, 

Calmează minți agitate, 

Trezește spirite încuiate. 

Noaptea de vis, a iernii comoară, 

Încet, încet, cortina coboară, 

Teatrul de umbre crepusculare începe să moară.

Sfârșit de încheiere picantă, 

Cuvinte țesute-ntr-o rochie elegantă,

Ieșire din scenă cu o atitudine extravagantă. 

Punct și de la capăt, salut singurătate, 

Corbul dă târcoale tărâmurilor îndepărtate, 

Zăpada albă-i spală aripile încețoșate. 

Iarna miroase a libertate, 

A povești întortocheate, 

A corbi cu pene înaripate.

  

Image source: https://www.deviantart.com/frerinhagsolb/art/Rising-of-the-Night-752104979